drepturi și obligații ale noului creditor de cesiune a contractului

Dreptul de a pretinde și posibilele motive pentru apariția acesteia

Dreptul de a pretinde - un fel de obligații de plată apărute între părți pe baza relației contractuale existente între ele. Într-o astfel de relație este una dintre părți este un creditor, adică o persoană căreia i se datorează primi de cealaltă parte a unui lucru, sau valoarea serviciilor, iar cealaltă parte este un debitor, care este, persoana obligată prin furnizarea de astfel de lucruri, valori și servicii.

Ca o regulă, stabilirea unor relații bazate pe apariția dreptului de creanță, emise sub forma unei concluzii scrise a contractului semnat de ambele părți. A fost scris un eșantion al acestui acord este acela de a se asigura că ambele părți să interpreteze identic documente condițiile și semnătura lor pe documentul care atestă acordul lor cu ei. Acest fapt poate fi extrem de important în cazul în care aveți nevoie pentru a face un contract de cesiune.

În plus față de termenii și condițiile care reglementează relația dintre creditor și debitor, un eșantion de astfel de acord trebuie să conțină o descriere a subiectului, pe baza căruia una dintre părți dobândesc dreptul de creanță împotriva celuilalt. În practica modernă, subiectul documentului românesc sunt efectuate pe un credit sau un împrumut, care este, suma de bani pe care debitorul primește de la creditor pentru a reveni la un anumit angajament de timp. Este, de asemenea obiectul destul de comun al acordului este transferul de proprietate de la constructor la cumpărător, pe baza acordului de participare de capital: documentul în esența sa este baza pentru apariția unor co-investitori au dreptul de a pretinde împotriva dezvoltator.

Cu toate acestea, în viață există situații în care circumstanțele împrumutătorului, se așteaptă să primească lucruri, valori și servicii de la debitor, nu se poate aștepta pentru punerea în aplicare a acordului. De exemplu, un creditor care a furnizat banii prietenului său nevoie urgent de bani. Acesta din urmă, desigur, nu se aștepta apariția nevoii de rambursare anticipată a sumei, deoarece nu este furnizat de termenii unui document semnat de către părți, prin urmare, nu pot și nu este obligat să-și îndeplinească imediat dorințele creditorului.

Contractul de cesiune a dreptului cererii: atribuțiile noului creditor

Calea de ieșire din această situație, care se poate potrivi atât debitor și creditor este proiectul contractului de cesiune a creanței.

De fapt, cesiunea drepturilor de cerere este un transfer al dreptului de creditor inițial către persoana care achiziționează rezultatul unei astfel de cesiune a drepturilor sale în raport cu debitorul.

În acest caz, noul creditor în raport cu care a comis concesiunea preia întreaga sfera de aplicare a drepturilor și obligațiilor care le sunt impuse statutul de creditor anterior. De exemplu, în cazul în care, în conformitate cu termenii împrumutului, acesta este obligat să furnizeze lunar primirea destinatar împrumut care să confirme returnarea unei părți a fondurilor, noul creditor va fi, de asemenea necesare pentru a face acest lucru.

Este important, cu toate acestea, să aibă în vedere faptul că transferul domeniului de aplicare deplină a drepturilor și obligațiilor, care conține o probă a acordului încheiat între persoana care furnizează împrumutul, și persoana care a primit, la aceeași regulă timp posibilitatea de a extinde cercul de drepturi și obligații. În plus, transferul dreptului de prezentare a creanțelor de la o persoană la alta, nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra situației debitorului. De exemplu, poate fi obligat să plătească dobânzi suplimentare cu privire la împrumut la atribuirea drepturilor.

Noile drepturi creditorilor și restricțiile asociate cu punerea în aplicare a acestora

În paralel cu obligațiile datoriei reseller vor primi anumite drepturi care decurg din transferul către acesta a tuturor proprietarului anterior, prin atribuirea de competențe consacrate în acordul dintre el și beneficiarul creditului. În special, în cazul în care acordul încheiat între ele prevăzute pentru plata dobânzii pentru utilizarea datoriilor, obținerea unei astfel de dobânzi datorate și noul creditor. În plus, în conformitate cu articolul 384 din Codul civil al România a acestuia și a altor obligații ale plătitorului, dat lor, în scopul de a oferi un împrumut trece. De exemplu, în cazul în care proprietatea a fost angajat este încă parte la contractul de împrumut, dreptul de a salva ar trebui să fie merge la noul proprietar al drepturilor la acest împrumut.

În conformitate cu paragraful 2 al articolului 382 al titularului datoriei Publice kodeksaRumyniyanovy are dreptul de a primi puterile sale, ca urmare a cesiune a creanțelor, fără a cere consimțământul debitorului. Cu toate acestea, același paragraf afirmă că această condiție este valabilă numai în cazul în care documentul este semnat de către creditor inițial și beneficiarul creditului nu prevede raportarea obligatorie a ultimei pentru a muta dreapta pe datoria către o altă persoană. Apoi, cu condiția prevăzută în contract, este mai important decât legislația relevantă, astfel încât noul creditor va fi necesară pentru a obține consimțământul plătitorului nu se deplasează datoria față de el.

O astfel de obligație este impusă de el, și în cazul în care identitatea creditorului este esențială pentru debitor. De exemplu, natura serviciilor, lucrurile sau valorile pe care plătitorul trebuie să dea creditorului, este personal. În această situație, noul deținător al drepturilor asupra acestei datorii pentru a asigura legitimitatea procedurii de transfer de drepturi trebuie să obțină consimțământul obligațiilor executive în temeiul prezentului acord.

Înregistrarea unui contract de cesiune a creanțelor

Conform practicii românești actuale, transferul de drepturi asupra unei obligații de datorii de la un creditor la altul ar trebui să facă o atribuire a contractului de revendicări, care se numește o misiune. Cel mai adesea, o astfel de tranzacție este compensatorie în natură: creditorul inițial primește de la o persoană care dobândește dreptul de a pretinde datoria, suma corespunzătoare dimensiunii sale. Această sumă poate fi redusă în funcție de condițiile acordului dintre fostul și noul deținător al drepturilor. De exemplu, un astfel de acord poate fi încheiat între părți, în cazul, în cazul în care debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile, și să obțină banii pentru creditor asociat cu anumite dificultăți, inclusiv stabilirea locației sale, accesul la instanțele de judecată, precum și alte evenimente similare. În acest caz, suma pentru care a fost redus dimensiunea datoria inițială este un fel de plată pentru inconvenient, achiziționate de noul creditor în procesul de atribuire a cerințelor privind drepturile.

De exemplu, în cazul în care a fost semnat un eșantion al documentului original între părți, în scris, formularea unui contract de cesiune poate fi efectuată în același mod. În cazul în care proba a documentului original a fost legalizata, același lucru ar trebui să fie făcut cu documente noi care să confirme creditor cesionarea creanțelor. În cele din urmă, în cazul în care un eșantion al documentului original sunt supuse înregistrării de stat, ceea ce este valabil cerința, de exemplu, pentru participarea contracte de capital în construcția, un document care confirmă transferul cerințelor privind drepturile de anterior la noul creditor în temeiul prezentului contract trebuie să fie înregistrate în sistemul judiciar.

Un debitor și posibila expunere la noul creditor

Efectuarea unui astfel de document, noul proprietar al datoriei trebuie amintit că relația contractuală bazată pe același împrumut de către creditor la destinatar, sub rezerva cerințelor generale ale legislației cu privire la statutul de limitări. În conformitate cu articolul 196 din Codul civil al România, termenul general de prescripție aplicat în jurisprudența românească, este de trei ani.

Această dispoziție nu împiedică titularul drepturilor la noile cerințe de acces la o instanță pentru a obliga debitorul să-și îndeplinească obligațiile care îi revin după expirarea acestei perioade. Cu toate acestea, trebuie amintit că paragraful 2 al articolului 199 din Codul civil al România prevede un drept al părților la diferend, precizează expirarea termenului de prescripție în cazul în care se produce. Pe baza unei astfel de cereri poate fi făcută prin decizia instanței de a respinge pretențiile creditorilor rambursarea împrumutat datoriei. Este clar că, dacă o astfel de situație va avea loc, probabilitatea ca debitorul va face o astfel de afirmație este foarte mare.

În plus, trebuie să se ia în considerare faptul că prin adoptarea legii privind cerințele de împrumut sau de alt contract în conformitate cu acordul care dă naștere datoriei între părți, fostul creditor nu este responsabil pentru imposibilitatea de a efectua plătitor de obligații.

Colaborați la articole utile: