Pactul de la Varșovia
Tratatul de la Varșovia din 1955 a fost semnat de Republica Democrată Germană, Bulgaria, Albania, Ungaria, URSS, România, Polonia, Cehoslovacia privind cooperarea, asistența reciprocă și prietenie.
Necesitatea reținerii a fost cauzată de amenințarea lumii, creată în Europa, deciziile Acordurile de la Paris. Ei au oferit pentru formarea Uniunii Europene de Vest, includerea în NATO și (reducerea armelor) remilitarizarea în Germania de Vest.
Pactul de la Varșovia a fost exclusiv caracter defensiv. Scopul semnării sale a fost adoptarea unor măsuri pentru a asigura securitatea țărilor participante și de a menține pacea în Europa.
Pactul de la Varșovia cuprinde 11 articole și preambul. Pe baza termenilor și condițiilor Cartei ONU, participanții s-au angajat să se abțină de la amenințarea sau utilizarea în relațiile sale cu alte state. În plus, acesta oferă asistență reciprocă țărilor cărora le-ar fi atacat. Pactul de la Varșovia obligă statele să acorde un sprijin deplin imediat toate mijloacele sunt necesare, inclusiv cele care implică arme.
Să asigure accesul și reciproce consultări statelor semnatare cu privire la aspectele internaționale importante în ceea ce privește interesele comune ale țărilor. Scopul acestor consultări a fost creat PAC (Comitetului Politic Consultativ).
Crearea Pactului de la Varșovia se angajează țările semnatare să acționeze într-un spirit de cooperare și prietenie. Astfel, trebuia să se asigure consolidarea în continuare și dezvoltarea relațiilor culturale și economice între statele membre. În acest caz, este indispensabil să se respecte principiile neamestecului în treburile altor țări, în respectul reciproc al suveranității și independenței.
Valabilitatea contractului de douăzeci de ani. Reînnoirea automată timp de zece ani, cu condiția ca statele care nu sunt deservite de un an înainte de termen declarația de denunțare Guvernului Poloniei (reziliere). Pactul de la Varșovia ar putea semna orice stat, indiferent de sistemul său politic și social. Sa presupus că, în cazul unui sistem comun de securitate în Europa și încheierea unui acord paneuropean, își pierde valabilitatea acord polonez.
Comandamentul unificat al forțelor armate aliate au fost create pentru a asigura cea mai eficientă protecție împotriva atacurilor potențiale. comandă colectivă și personalul ar trebui să faciliteze interacțiunea forțelor armate și să consolideze capacitatea de apărare a statelor părți la acordul din Varșovia. În acest scop, și personalul de comandă și exerciții de armată în comun a avut loc și învățături în toate țările care au semnat acordul.
Cu toate acestea, poziția de bază a statelor părți la acordul polonez vizează dezvoltarea unor relații pașnice în Europa și consolidarea securității.
La întâlnirea de la Moscova, în 1960, Declarația a fost adoptată, aprobă decizia guvernului Uniunii Sovietice de a refuza în mod unilateral de la testele nucleare. Acest lucru ar trebui toate condițiile pentru non-reluarea exploziilor nucleare de către puterile occidentale trebuiau să fie îndeplinite. În acest caz, Uniunea a statului URSS a solicitat un mediu care să permită să conducă să finalizeze acordul privind încetarea tuturor testelor nucleare.
Propunerile prezentate de țările membre ale acordului, și activitățile lor sunt punctul central al puterilor europene, a arătat dragostea adevărată pentru pace și dorința de a menține securitatea și pacea în Europa.
